Iarna alaturi de o necuvantatoare


Publicat de:     in data de:  15 December 2009  |  Niciun comentariu

Intotdeauna m-am intrebat, ce le trece prin minte cateilor, atunci cand ne arunca o privire mai tampa si lasa usor capul intr-o parte…Diverse replici pline de umor imi trec prin cap, cum ar fi: Doamne ce idiot mai e si asta, unde l-oi fi gasit? E greu creierul ala, io nu-l am asa de mare, si zau, parca e mai bine! Ce saaa faac? Ia sa ma lasi, ce crezi, daca arunci batul ala, ai senzatia ca nu stiu ca iti bati joc de mine?

Mi-am dat seama de inteligenta canina, pentru ca acum cativa ani, am avut un prieten necuvantator, un boxer, Bobita, pe care il alintam Bita. Povestea lui este un pic trista, pentru ca l-am salvat de… stapani cu inima de gheata, care il tineau afara in frig, iar el avea numai cateva luni. Cand l-am adus acasa, era atat de bolnav de pneumonie si anemic, incat nici din coada nu putea sa dea normal, pentru ca se ducea intr-o parte. Il lua tatal meu in fiecare zi, sa il duca la veterinar pentru niste injectii dureroase. Avea febra atat de mare, incat a stat si intr-o sacosa imensa, agatat in cuier, incovrigat de durere. In primele nopti, am crezut ca nu avem sorti de izbanda cu el. Ii dadeam lapte cu seringa, in care strecuram si medicamente. Dar, cu multa dragoste si atentie, am reusit sa il facem zdrahon si in cateva luni a castigat in greutate si si-a revenit la normal. Ii faceam baie, si ii puneam un crac de la pantalonii de trening ai tatalui meu, facuti harcea-parcea tot de Bobita. Mergea un pic cas, dar nu s-a plans niciodata. Venea in sufragerie, si fotoliile erau intotdeauna ocupate. Dar nu se chinuia, se aseza in fata fotoliului meu si ma privea in ochi. Apoi punea o labuta pe mine, si la urmatoarea miscare, isi lua avant si sarea in fotoliu, dandu-ma jos de fiecare data. Pastrase un obicei destul de enervant. Noaptea, il auzeai cum face snif-snif in fata baii, si aia era! Pana ne dadeam jos din pat, balta era atat de mare, incat nici doua mopuri nu faceau fata!!! Dar…a inteles puterea mea de convingere, ca este mai bine sa mergem afara, sa isi faca nevoile, decat in casa…unde plangeam de nervi stergand dupa el.

In urmatoarea iarna, l-am scos afara intr-o dimineata. Era ora 06:00, iar eu cred ca eram somnambula. Cand am ajuns jos, m-a tras atat de tare de lesa, incat am patinat si m-a tarat prin zapada. Normal ca m-am trezit instant si m-am rastit la el. A venit imediat la mine, m-a pupat si a latrat amuzat, spunandu-mi din priviri: Nu te supara, stii doar ca ma joc!

Cred ca atunci a fost momentul in care am realizat cat de inteligent poate sa fie un caine, care uneori are inima mai mare decat a unui om. Bita a ajuns la curte, la niste prieteni de-ai nostri, care il tin in casa iarna, dar i-au facut si o mini-vila (gen Pipera) afara. Este chinuitor sa tii un patruped in apartament, mai ales pentru el, pentru ca toata energia lui se va canaliza pe pantofi, canapele, perdele, si alte obiecte de joaca. Stiu ca il prindeam pe Bita asupra faptului si era asa de vesel si de tamp… cu noii mei pantofi in gura. Degeaba il alergam, ca nu reuseam niciodata sa ii iau pantoful. Dupa ce se plictisea el, iar eu tunam si fulgeram, imi lasa spasit pantoful perforat exact de unde il luase, si se ducea smerit in patutul lui. Mda, patutul lui, pe care smecherul, il folosea doar in astfel de situatii. Noptile erau pentru amuzament, normal, ca venea pas-pas si odata plonja in pat peste noi, de mi-am luat niste 40kg peste picioare de mi-au iesit ochii ca la melc. Bitaaaa! Scheuna, apoi se muta mai in lateral, lasandu-mi picioarele libere, dar nu se mai dadea jos de acolo. Daca il impingeam insemna Play time! Se urca de fiecare data, si statea triumfator, peste plapuma, oarescum cu o privire aroganta. Iar la prima ora, cand trebuia plimbat pentru diverse activitati, oau, primeam o labuta in ochi, de nu ma vedeam! Boxerii sunt foarte jucausi, si, dupa cum se poate vedea, inteligenti, pentru ca stiu ei cum sa te stimuleze intelectual.

Nu conteaza daca sunt de rasa sau maidanezi…. toti cainii stiu ei ceva mai multe despre noi, oamenii, si reusesc sa ne domine de fiecare data. Daca ar putea vorbi… So…never underestimate a dog! You might be surprised!

 669 total views,  4 views today

Alte articole care s-ar putea sa aiba legatura cu ce ai citit mai sus

ai ceva de spus? Comenteaza aici!