Nu stiu de ce ne este atat de lene cand auzim ‘luni’, nu stiu de ce nimic nu se intampla in prima zi a saptamanii. Nici timpul nu are aceeasi semnificatie, se dilata, si fiecare secunda devine un chin. Oricate cafele ai bea, oricate melodii pozitive ai asculta, nu stiu, organismul refuza sa reactioneze. Picioarele sunt grele, pleoapele la fel… Luni este intotdeauna ca prima zi de dupa un concediu ‘reusit’.

Este deja stiut, ca dupa un concediu, intotdeauna ai nevoie de un alt concediu pentru a te odihni. Dupa fiecare zi de luni, mai ai nevoie de o luni ca sa iti reincarci bateriile. De obicei, nici ziua de marti nu este suficienta. Mai bine ar fi doua zile de luni, si apoi saptamana s-ar putea ‘desfasura’ in mod normal. Ziua de luni vine intotdeauna cu o rostogolire anemica din pat, pitici pe creier, ochi impaienjeniti, mahmureala absoluta. Chit ca ai levitat tot weekendul, chit ca ai tocat menta, nu conteaza… Si nu inteleg de ce mai vine, pentru ca si asa, nu rezolvi nimic. Abia de marti lucrurile incep sa se remedieze.

 1,348 total views,  2 views today

Are you social?!? Share it!

---

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•