Prietenul imaginar si metrosexualitatea


Publicat de:     in data de:  1 February 2010  |  Comentariu

Prietenul imaginar… este singurul prieten fata de care poti sa gresesti oricand. Si nu se supara deloc pe tine! Ba chiar te incurajeaza sa mai faci si alte prostii! Prietenul meu imaginar nu m-a dezamagit niciodata. Pot sa vorbesc cu el absolut orice, este cel mai gay prieten si intotdeauna apare in viata mea, cand trebuie sa imi cumpar ceva de imbracat.

Saptamana trecuta am fost pana la salon, sa imi aranjez peruca si am constatat cu stupoare faptul ca populatia feminina este in scadere. A trebuit sa astept un domn, sa isi faca cea mai sauvage coafura. Desigur, prietenul meu imaginar radea in chinuri. Apoi, pentru sesiunea de manichiura, erau la coada alti doi domni. Prietenul meu imaginar isi dadea palme. Este de apreciat faptul ca unghiile barbatilor incep sa arate mai bine decat ale noastre. Totusi… imi scapa ceva? Eu am o regula: daca un barbat petrece mai mult timp in oglinda decat mine, cred ca am o problema. Sau respectivul are? Si prietenul meu imaginar incearca sa ma linisteasca de fiecare data. Ce se intampla cu masculinitatea? Nu mai spun de epilare…si de faptul ca ai nevoie de programare cu doua saptamani inainte, pentru ca exista si domni interesati.

Si lucrurile nu se termina aici, pentru ca exista si pensat, si tratamente faciale si indivizi care te intreaba in farmacie ce crema anti-rid le-ai putea recomanda. Prietenul meu imaginar era cat pe ce sa arunce o replica acida: “Si unde doriti sa aplicati crema aceasta?” Dar, pana la urma, am raspuns civilizat si am incercat sa trec peste sentimentul de jena afisat de barbat. De ce ii mai era jena, daca ii ardea de creme anti-rid si coenzime? Cel mai interesant sentiment l-am trait intr-o sambata, cand am plecat in cautarea unui sarafan office. Ei bine, am gasit o rochie din stofa draguta, usor primavaratica, iar prietenul meu imaginar a aplaudat indelung.

Problema a fost ca m-a urmarit un individ cu palarie si fular prin tot magazinul. Era stilist personal iar eu aveam masura clientei sale. Cand ma intorceam sa analizez o haina, domnul ridica un umeras in spatele meu sa se convinga ‘ochiometric’ daca mi-ar veni haina respectiva. Atat eu cat si prietenul meu imaginar ne-am chinuit sa ne ascundem printre rafturi si umerase. Ciudatul nu ne slabea din ochi. Imi era teama sa nu ma roage sa probez maldarul de haine atarnat pe antebratul sau. Pana la urma am scapat, dupa un triplu-salt insurubat executat pana la casa. Am tinut imediat o conferinta cu prietenul meu imaginar: barbat, stilist, urmarire profesionala prin magazin???? Saptamana trecuta, la Golden Globes am vazut o doamna cu o padure de conifere pe picioare. Deci, concluzia aste: barbatii sunt noile femei. Iar femeile nu mai au loc de ei/ele! Nici la salon, nici prin magazine. Masculinitatea se transfera in partea cealalta a baricadei iar rezultatele sunt dezastruoase. Femeia picamer-ista asteapta sa fie descoperita. Pam-pam!

 963 total views,  2 views today

ai ceva de spus? Comenteaza aici!






 

Comentariu la Prietenul imaginar si metrosexualitatea

Roxana

pentru cei care nu ma cunosc….sunt o femeie careia-i place sa se f…..ardeze….ma f..ardez de la 16 ani, des, timp indelungat, si cu multe tipuri de p….alete coloristice!asa ca pot spune ca parul pe corpul unui barbat e ca french-ul pe gherutzele noastre…sta f f f bine, merge si cand lipseste da preferam cu!barbatul NU trebuie sa fie fin ca un ciorap frantzuzesc, NU tre sa miroasa a cocolino si NU trebuie sa aiba coafura care in contact cu mediul exterior isi modifica drastic asezarea in timp si spatiu…:))
cam asta e parerea unei femei care iubeste din tot sufletul p….rimavara!!!