Minunata luna a cadourilor…


Publicat de:     in data de:  11 December 2009  |  Niciun comentariu

Moooaaaaama, suna atat de comunist! Ce cadouri? Eu sunt chiar fripta si parlita in privinta cadourilor. Sulea Spatarescu mai alearga prin magazine, saptamani de zile, sa cumpere cadoul perfect. Cel mai bine, intrebi, faci banu’ sul, l-ai inaintat sarbatoritului, saaau intrebi din nou, si faci comanda de fata cu sarbatoritul, sa fii ultra-mega-sigur cand ai apasat OK. Surprize-surprize! Zexe. Pai lasa, draga, sa faca Zana surprize din astea, pentru ca eu, spre exemplu, nu reusesc niciodata sa ma prefac surprinsa, sa maresc pupila, sa mi se umecteze ochiul, pentru ca nu pot! Mi se pare falsitate sa incep sa topai, sau sa dau din coada. Ma bucur mai in liniste asa… pe mute! De ce? Pai de fiecare data cand m-am bucurat frenetic de ceva, fie am dat o ceasca de cafea pe obiect, fie l-am spart, descusut, ars cu tigara, decolorat sau dat peste cap cu setari si update-uri, inainte ca eu sa apuc sa zic binevoitorului da nu este nevoie. Si atunci, daca eu nu pot sa reactionez corespunzator la surprize, de ce sa ii chinui pe altii si sa le scot ochii, ca nu am nimerit eu cadoul?

Spicuiesc cateva intamplari referitoare la cadouri. Deci (cum zicea doamna Bogatoiu, profa’ de romana, cand incepi cu “deci” nu ai spus nimic), cumpar una bucata gadget, telefon super-mega-extra misto (cum zice Iri) si il fac cado’. ‘Oau, ce frumos este, cat de mult mi-l doream, este perfect!’ (nu mai zic ca am mancat margarina pe paine, ideea a fost sa fac un om fericit). Sunt multumita. Peste o saptamana constat ca telefonul ala misto a fost inlocuit cu o ragalie de 1 leu de la compania aia greceasca. Sa nu ti se urce sangele la cap? ‘Pai de ce nu il folosesti? Aaaa, pai uite, regalia asta este cat o caramida, nu il pierd prin buzunare, este kitsch maxim si are si radio.’ Peeeerfect! Alta intamplare si ce intamplare…cu un parfum. De data asta am zis ca merg la sigur. Parfumul si-l dorea de foarte mult timp, era parfumul din tinerete. Imi placea si mie, dar era un pic cam complicat pentru gusturile mele. Astept momentul, cumpar parfumul, il ofer si posesoarea este extrem de incantata. Trece o zi.’ Auzi, stii parfumul de mi l-ai facut cadou? Nu miroase cum stiam eu, sigur nu e o facatura???’ Sa nu-ti dai palme?
Alta patanie minunata. Plecam prin magazine sa gasim exact ce isi doreste sarbatoritul, impreuna cu sarbatoritul. Nu cautam foarte mult, sarbatoritul isi alege respectivele haine, le probeaza, vin ca turnate, sunt ceea ce isi doreste. Mission accomplished. Ma simteam deja Captain Planet!! Aiurea! Cand ajungem acasa, sarbatoritului nu ii mai place nimic. Am simtit ca ma ia cu lesin de la stomac. Pai nici asa nu functioneaza??

Indiferent daca intrebi, te consulti, analizezi, cantaresti decizia, produsul final va fi sub asteptarile sarbatoritului. Daca stiu tot CV-ul unei persoane, plus cativa ani de experienta, tot nu sunt in stare sa fac un cadou reusit. Sunt gusturile astea complicate? Suntem noi din ce in ce mai ciudati?

Nu am eu rabdare sa insir toata gama de experiente simtite pe propria piele, pentru ca am incercat absolut toate metodele posibile. Atunci? Simplu. Nu am sa mai cumpar cadouri in viata mea. Este inutil si stupid! Cel care primeste cadouri nu se va bucura niciodata atat de tare precum cel care se gandeste si cumpara un cadou. Efectul final este un faaaaaaassssss prelungit. Deloc efectul AXE!! Am sa numesc cadoul – un fel de dar facut cu stirea primitorului. E mai sigur! Nu mai mergeti pe incredere. Atentie, cod rosu, pentru ca bate Craciunul la usa. Si toti ne dorim momente minunate! Haideti sa le facem minunate!

 667 total views,  5 views today

ai ceva de spus? Comenteaza aici!