Curat-murdar, monser!


Publicat de:     in data de:  1 December 2009  |  2 Comentarii

“Marea Unire din 1918 a fost si ramane pagina cea mai sublima a istoriei romanesti. Maretia ei sta in faptul ca desavarsirea unitatii nationale nu este opera niciunui om politic, a niciunui guvern, a niciunui partid; este fapta istorica a intregii natiuni romane, realizata intr-un elan pornit cu putere din strafundurile constiintei unitatii neamului, un elan controlat de fruntasii politici, pentru a-l calauzi cu inteligenta politica remarcabila spre telul dorit.” – Florin Constantinescu. O istorie sincera a poporului roman, Ed. Univers Enciclopedic, 1997, p. 301-302.
Redau acest pasaj, in cazul in care nu ne mai amintim ce avem de sarbatorit azi! (noroc cu ziarele, stirile, etc. si cu informatiile de la moguli) Chiar nu este o crima sa uitam! Pur si simplu, ultimii douazeci de ani ne-au “ajutat” sa uitam importanta acestui moment din istoria statului unitar national Romania. Mai jos, am ales, pentru a celebra 1 Decembrie 2009, sa redau cateva replici din capodopera O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale. Si asta pentru ca, din 1883 si pana in prezent, nu s-a schimbat absolut nimic in peisajul politic romanesc. Cuplul Farfuridi – Branzovenescu mi-a ramas in memorie, intrucat a fost subiect la examenul de Bacalaureat din 2003. Iar Cetateanul turmentat ramane vesnicul portret al alegatorului roman. Eu cu cine votez? Este intrebarea sacaitoare de care credeam ca am scapat! Dar, se pare, ca nici in ultimul ceas nu am reusit sa ne desteptam. Si iata, ca avem in scena, la momentul actual, toate personajele din aceasta piesa de teatru. Tragedia este ca platim foarte scump pentru biletul de la acest spectacol. Caragiale nu a fost un simplu vizionar, geniul lui s-a transformat, de fapt, in destinul neamului romanesc. In consecinta, va rog sa recunoasteti personajele de mai jos. In special, personajul Catavencu. Oare cu cine seamana? Cu un rosu sau cu un portocaliu? Voi decideti! La multi ani, dragi romani de pretutindeni! Cadoul special pentru 1 Decembrie 2009: 

O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale – Replici memorabile:

FARFURIDI: Eu merg şi mai departe şi zic: trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi!… (catre Tipatescu)

FARFURIDI (grav): Ne ducem, dar gândeşte-te stimabile, că suntem membrii aceluiaşi partid… Cum ziceam adineaori amicului Brânzovenescu: trădare să fie (cu oarecare emoţie) dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi… De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noştri, cu Mihai Bravul şi Ştefan cel Mare: iubesc trădarea (cu intenţie), dar urăsc pe trădători… (schimbând tonul, cu dezinvoltură.) Salutare, salutare, stimabile!…

CAŢAVENCU (ia poză, trece cu importanţă printre mulţime şi suie la tribună; îşi pune pălăria la o parte, gustă din paharul cu apă, scoate un vraf de hârtii si gazete şi le aşază pe tribună, apoi îşi trage batista şi-şi şterge cu eleganţă avocăţească fruntea. Este emoţionat, tuşeşte şi luptă ostentativ cu emoţia care pare a-l birui. — Tăcere completă. Cu glasul tremurat): Domnilor!… Onorabili concetăţeni!… Fraţilor!… (plânsul îl îneacă) Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare… suindu-mă la această tribună… pentru a vă spune şi eu… (plânsul îl îneacă mai tare.)… Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale… în aceste momente solemne… (de abia se mai stăpâneşte) mă gândesc… la ţărişoara mea… (plânsul l-a biruit de tot) la România… (plânge. Aplauze în grup)… la fericirea ei!… (acelaşi joc de amândouă părţile)… la progresul ei! (asemenea crescendo)… la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare)

CAŢAVENCU (ştergându-se repede la ochi şi remiţându-se d-odată; cu tonul brusc, vioi şi lătrător) : Fraţilor, mi s-a făcut o imputare şi sunt mândru de aceasta!… O primesc! Mă onorez a zice că o merit!… (foarte volubil) Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultraprogresist… că sunt liber-schimbist… că voi progresul cu orice preţ. (scurt şi foarte retezat) Da, da, da, de trei ori da! (aruncă roată priviri scânteietoare în adunare. Aplauze prelungite.)

CAŢAVENCU: Da! (cu putere din ce în ce crescândă.) Voi progresul şi nimic alt decât progresul: pe calea politică… (îngraşă vorbele.)

CAŢAVENCU: Soţietatea noastră are ca scop să încurajeze industria română, pentru că, daţi-mi voie să vă spui, din punctul de vedere economic, stăm rău…

CAŢAVENCU: Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire. Soţietatea noastră dar, noi, ce aclamăm? Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face deloc în ţara noastră!

CAŢAVENCU: Ei bine! Ce zice soţietatea noastră? Ce zicem noi ?… Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! (aprobări în grup. Cu tărie.) Până când să n-avem şi noi faliţii noştri?… Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, până şi chiar Austria-şi are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi (îngraşă vorbele.)… Numai noi să n-avem faliţii noştri!… Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!… (aplauze frenetice. Pauză. Oratorul soarbe din pahar şi aruncă iar priviri scânteietoare în adunare.)

 993 total views,  2 views today

ai ceva de spus? Comenteaza aici!






 

2 Comentarii la Curat-murdar, monser!

sonic juliette

amazing…. e ca si cum timpul a stat pe loc… caragiale s-ar rasuci in mormant daca ar sti…

    admin

    mdap…ne-a copt-o micutu’. de fiecare data cand vad un politician, gandu’ ma poarta la catavencu. bine ca nu vantu’.