Bradul made in RO


Publicat de:     in data de:  18 December 2009  |  Niciun comentariu

In fiecare an, incepem sa intram in fibrilatie, cand se apropie Craciunul. Cautam bradul in tot orasul, negociem… de fapt ne targuim, si pana la urma il luam. Ca este molid… nu mai conteaza! Sa fie frumos, cu crengute bogate si usor grasunel. Unora le place mare, atat de mare, incat este nevoie de doua masini sa il care pana acasa, dar e mai comod sa bata in parbrizul autovehiculului din spate! Sa gadile putin privirile soferului agasat, care nu poate sa priceapa, unde va intra bradul respectiv. N-are si asta tot o cutie de chibrituri? Ce face, da o gaura in tavan? Nu, de fapt, bradul se taie, in momentul in care se constata, ca nu intra pe verticala in sufragerie. Si ciopartim la el, pana il aducem la jumatate. Dar, important este sa fie mare, cat mai mare, sa avem de unde sa ciopartim. Apoi il montam in suport, si demaram operatiunea de impodobire.

Impodobirea trebuie sa fie cat mai sinuoasa, pentru ca nu mai gasim papiotele, globurile sunt sparte, sau ciobite, si in final, ramanem agatati in brad, cand trebuie sa montam varful. N-a existat Craciun sa nu raman suspendata in brad, strigand din toate puterile, sa vina cineva, altfel cadeam cu tot cu instalatie. Cea mai minunata intamplare, a fost, cand chiar am plonjat cu bradul in perdelele mamei, noroc ca era geamul acolo (s-a oprit in el). Si a trebuit sa vina tata, sa ma ridice, pentru ca nu ma puteam misca. Si bradul aluneca usor, usor, spre dezastrul cel mare. A fost teribil de amuzant. Jumatate din globuri au scapat neatinse, si am terminat de impodobit bradul a doua zi, dupa ce am mai cumparat vreo cinci cutii cu globulete, care au completat stocul. Singurul artificiu de impodobire, pe care nu l-am suportat niciodata este vata. Noroc ca acum avem spray-uri cu zapada artificiala, de diverse culori. Vata ma oripila si faceam alergie mereu de la ea. Nu statea ‘neam pe crengi, si in fiecare an o culegeam de pe covor. Si, imi aduc aminte, de asemenea, de niste lumanari adevarate, cu o clama speciala, care se montau in brad. Le-am aprins, intr-un an, din exces de zel, si am imparfumat casa cu miros de crengi arse. Noroc ca molidul sau bradul nu ard usor, pentru ca altfel am fi avut un foc de tabara in sufragerie.

Dupa impodobirea bradului, se ataca tot mobilierul si chiar lustrele, cu beteala si diverse tipuri de ghirlande. Si marele final: luminitele montate in balcon. Recunosc, am vazut luminite foarte frumoase anul acesta. In schimb, mai sunt si destepti, zelosi, foarte zelosi, care cred ca au montat o duzina de seturi de luminite, iar cand le pornesc, au scena de concert in toata casa, cu reflectoare tata!!! E deja stroboscopica treaba. Trebuie sa te muti la vecini, cand dai drumul la instalatia din balcon! Dar cine mai este ca tine??

Va urez sa aveti un brad frumos, verde, daca se poate artificial, sa fim ECO, daca nu, important este sa fie verde. Oribilitate mai mare decat un brad alb, sau albastru, nu exista! Acestia nu sunt brazi!! E ca si cum ai umbla cu ‘cioara vopsita’. Pastrati traditiile…sunt singurele care ne reprezinta. Promovati bradul made in RO.

 729 total views,  4 views today

Alte articole care s-ar putea sa aiba legatura cu ce ai citit mai sus

ai ceva de spus? Comenteaza aici!