Harciogul de apartament


Publicat de:     in data de:  25 November 2009  |  Niciun comentariu

Care este activitatea cea mai intalnita la romani, care deviaza in 100% din cazuri in comportament obsesiv-convulsiv? Nimic mai simplu. Stransul de obiecte, lucrusoare, scule, maimutoi, hartiute, sticlute si diverse alte obiecte, care, scapate de sub control, ajung sa ne impovareze sifonierele, dulapurile, debaralele si sertarele. Atat de tare, incat sifonierul trebuie tinut cu piciorul atunci cand este inchis iar debaraua mai are sa sara din balamale din cauza borcanelor si borcanelelor goale, ce pot sari in aer in orice moment, fiind prea inghesuite pentru a mai accepta o ordine.

Totul incepe de la haine, si ia o cotitura drastica, atunci cand ajunge la suruburi si piulite. Avem 30 de tricouri, din care imbracam maxim 5, dar nu aruncam niciodata nimic! Se intampla foarte rar sa facem o sortare, un triaj si sa inlaturam piese de vestimentatie, pe care nu le-am mai imbracat chiar de 10 ani, in unele cazuri. Avem prima rochie tricotata, facuta de bunica si primul tricou de roacker din vremea studentiei. Am putea organiza un muzeu cu taxa de intrare, dar nici prin gand nu ne-ar trece vreodata, ca acele timpuri nu se vor mai intoarce… inevitabil!
Femeilor le place sa colectioneze creme, cremute si lotiuni. Totul incepe de la primul tub de lotiune hidratanta si sfarseste la al douazecilea ser anti-riduri. Un sampon nu este niciodata de ajuns, trebuie sa ne spalam cu doua, plus balsam, haide si o masca hidratanta. Un parfum? Slabut, pai trebuie sa existe unul de iarna, unul de vara, unul de zi, unul de seara. Pastram tuburi aproape terminate; este acelasi produs, dar de la marci diferite. Si totul se intampla mai mult din frica de ziua de maine. Adica, daca maine ma dau cu cremuta cutare, cum sa o arunc? Cel mai odios lucru? Sa vii acasa de la munca intr-o zi si sa constati o oarecare ordine, in dulapiorul de la baie, si numeroase tuburi in punga de gunoi. Iei frumos punga, realizezi… ca de fapt cam trebuiau aruncate toate, si frumusel, duci punga la piept si tragi un oftat. Doamne, cate ore am petrecut citind si alegand cremutele meeelee! Apoi pantofii. Doamne pantofii! Pantofii ar trebui tinunti intr-un dressing special, numai pentru pantofi (100m x 100m cel putin). Hai ca stiu ca ii inghesuiti pe unde apucati, cel mai des fara cutiile lor originale, pentru ca mananca din spatiu. Pantoful pentru orice femeie inseamna existenta sau inexistenta unei tinute. Nu plecam de acasa, daca pantofii din picioare nu se asorteaza perfect cu piesele de vestimentatie. Pantoful e mai important decat orice rochie. La inceput a fost pantoful si abia apoi s-a facut lumina! Barbatul te asteapta la usa de doua ore deja, batand ritmic precum Bocanila din picior si numarand hristosii scrasniti printre dinti, in timp ce tu, vaaaiii nu ai gasit perechea aia de pantofi luata anu’ trecut, nu mai stiu ce culoare. “Pai iubi, daca nu ii gasesc, ce ma fac? Cum sa merg acolo, imbracata asaaa?”

Ce ne mai place sa strangem? Suruburile si piulitele se colectioneaza cu o placere aproape sadica. Fiecare barbat trebuie sa aiba o bormasina si cel putin doua surubelnite sau ciocane. Pai daca se strica ceva, se arde o priza, sau eu mai stiu ce calamitati casnice ne impiedica existenta? Vine instant instalatorul gel in ajutor, si situatia este remediata. Eu cred ca femeile chiar au un criteriu de selectie, un criteriu pe lista de calitati masculine ce fac un individ eligibil. Ai bormasina? Daca spune da, inseamna ca orice se poate repara, urmand apoi inspectia trusei de scule. (Ca doar sportul national la romani e datul de gauri. In fiecare zi trebuie sa se auda o bormasina in bloc. Este un must-have al statului la bloc. Nu iti iei apartamentu’ in scara respectiva, daca nu auzi o bormasina mica, acolo!) In trusa trebuie sa existe diverse burghie, milioane de suruburi, cuie, piulite de diverse dimensiuni, bucati de sarma, sau lita (ca la noi cam totul se repara cu patentu’ si sarma), nelipsitul patent, si numeroase surubelnite si o filetanta. Asta pentru proiectul ala, casa din lemn pentru catelu’ Grivei. Si toate sunt depozitate in debara. Stiu eu un caz, un tip e pasionat de scule, are tot ce ti-ar trece prin cap si ce nu ti-ar trece, pacat ca nu stie sa le foloseasca, iar cand cauta ceva anume, nu gaseste niciodata! Partenera de viata este extrem de exasperata, dar se consoleaza la gandul ca mai are putin si trece de 40 de perechi de pantofi! Vedeti?

De fapt, este o competitie. Cine strange mai multe? Castigatorul are cu ce se lauda la pensie. Pai am mai avea ce sa aratam nepoatelor sau nepotilor? Doamne, maica, uite rochia aia, nu stiu cum intram in ea. Lasa mama, mai cresti un pic, si ti-o dau tie. Va suna cunoscut?

Haideti sa nu mai colectionam atata, ca e deja obositor. Sa nu mai construim mobilier stramb, cand stiu altii sa-l faca mai bine, sa nu mai dam gauri si sa ne trezim cu juma’ de perete in cap. Exista atatea meserii pe lumea asta si fiecare trebuie sa fie bun la ce face, mnu? Nu-ti va iesi niciodata formula 3 in 1. E mai sigur sa sortezi, triezi, arunci. Imi promiti ca in seara asta te uiti in sifonier, selectezi ce nu iti mai trebuie si dai lucrusoarele cuiva amarat? Daca nu mai ai nevoie de ele, sigur altcineva va stii sa se bucure de ele, cand pentru tine nu mai au semnficatie.

Inscrie-te si tu in programul “Vreau sa nu mai fiu harciog de apartament!” initiat de Agentia pentru un trai mai bun, optimizat, in propria casa. Si asta pentru ca mai mult spatiu, inseamna mai multa ordine si mai multa liniste pentru tine!

 730 total views,  4 views today

ai ceva de spus? Comenteaza aici!